joi, 16 februarie 2012

E simplu sa vezi lucrurile din exterior cand nu esti implicat.
Daca am invatat ceva azi se datoreaza faptului ca am judecat gresit.Acum imi dau seama cand simt pe pielea mea ce se intampla.
Sa lasam trecutul la trecut si sa privim prezentul,caci viitorului nu-i pasa de lucrurile pe care tu vei vrea sa le faci.
Azi e prima zi in care imi dau seama ca viata mea a inceput, azi incep responsabilitatile mele,azi voi fi o noua persoana care o va lua de la inceput iar.Azi va fi o zi buna.Azi nu voi face decat sa si sa vad cerul si sa ascult muzica.Daca vreau sa ma gandesc totusi la  ceva , poate va fi speranta pe care am pierdut-o!

sâmbătă, 11 februarie 2012

 Nu ma intereseaza daca e sambata  sau duminica.Nici nu ma intereseaza daca  afara e frig  sau ploua.Nu conteaza daca stau afara sau  undeva inauntru.Nici nu conteaza daca  am avut o zi prosta.
Atunci cand  ies am un motiv, si probabil tu...
Ma transform in ceva inexplicabil.

joi, 9 februarie 2012

Nu mai am nimic....

Stiu ca uneori  pot deveni o scursura.Defapt mai tot timpul sunt, adica am ajuns  sa fiu.
Stiu ca sunt nesimtita.
Nu ma  pot abtine, sunt tot timpul suparata  atat de mult incat  simt ca totul se sfarseste.
Am atatea  chestii care  as vrea  sa le fac si tot timpul ajung sa incep ceva  si sa nu termin.
Nu termin... nicodata nu termin.
Nu  mai pot fi suparata  pe alte persoane , fiindca  nu mai exista alte persoane, nu mai am pe nimeni.Nu pot sa fiu suparata  si sa ma comport decat cu tine asa.
Nu mai am pe nimeni ...decat pe tine.

luni, 6 februarie 2012

Fara raspunsuri !

Ce ma poate consola pe  mine de lipsa care o simt? Si ce conteaza pentru tine, atata timp  cat nu poti sa-mi umpli acel gol?
Pe cine  sa dau vina  daca nu stiu a cui este defapt?!
Imi este usor sa cred  ca TU esti acea  persoana  care e de vina.
Imi schimb usor pareare cand  incep  sa tip  si  sa urlu si tu nu-mi zici nimic  si taci si ma  asculti.Ajung la concluzia  ca  sunt decat o scursura  care  stie  doar sa-si ceara  drepturi si sa creada  ca vina nu  ii apartine.Asa  ca ma transform  repede intr-o persoana  cu gandurii sinucigase  care apoi se transforma  intr-un fel  de maniac impotriva  mea.Nici eu nu  stiu ce vreau defapt asa  ca incerc  sa aflu de la  TINE!
Ma  pierd  cand  vad  ca tot ce am reusit sa  scot de la tine  este un raspuns   sincer care  imi ravaseste  sufletul si mi-l imparte in mii  de bucatele care nu le pot strange.
De ce  am ajuns o scursura ?De  ce ma comport asa cu TINE?!
Daca  as putea  spune cea ce  simt defapt atunci  cand sunt scursura de zi  cu zi poate ai intelege  ce cer.E greu sa intelegi cand  ma vezi ca ma  agit  si tip  si nici macar nu intelegi de ce.Asa  ca incepi sa crezi ca este vina ta si ...si incepi  sa-ti asumi  rasponsabilitatea.Dupa  ceva timp realizezi  ca doar aberez  si ca incerc  sa  te manipulez,sa ajung la un raspuns care tu nu l-ai putea spune niciodata.Incepi sa  recurgi la  partea  intunecata si ma ameninti crezand ca  poate asa  te voi intelege.
Pacat  ca   nu  mai pot intelege  nimic,defapt nu mai vreau.
Am si uitat  de cand nu am mai jucat  acest teatru.A trecut prea mult timp , si odata cu el  cred ca  a trecut si "umanitatea mea".
Am uitat sa zambesc din pura fericire de ceva timp,am uitat sa inteleg si sa fiu rabdatoare.Am uitat sau nu vreau sa-mi aduc aminte?!
Nici nu stiu ce sa zic... ar trebui sa ma caracterizsc  si observ  ca singura  chestie care o pot gasi pt  caracterul meu este "scursura"poate nu e corect spus,poate e ceva  mai mult de atat.
Ma simt ca un ultim om pentru ce ti-am facut .Dar  sunt prea pornita  si bine infipta  in situatie.Am  nevoie de raspunsuri si nu  imi poti oferi aceste raspunsuri.

vineri, 3 februarie 2012

"Mă consolează adesea în nopţi gri şi fără sfârşit gândul că lumea asta e atât de împuţită, diformă şi imbecilă încât, oricât de adânc m-aş afunda în mizerie, oricât aş slăbi strânsoarea şi aş ceda iubitei mele, vrăjitoarea neagră care îmi smulge carnea, îmi sângerează organele şi îmi ucide încet, perfid şi cu precizie neuronii, voi fi oricum, întotdeauna când îmi voi privi reflexia în apă sau oglindă, cea mai minunată fiinţă care a existat vreodată pe pământ."

joi, 2 februarie 2012

Sunt prea satula de scursurile pe care le vad in fiecare zi.
In fiecare dimneata  incerc sa-mi las sufletul acasa in speranta ca poate nu voi  fi nevoita  sa  vad  tot ce vad ,sa ma deranjeze  tot ce ma deranjeaza.Nu pot sa-mi inchid sufletul intr-o cutie si sa-l deschid  doar cand  vreau sau cand am nevoie?
De ce ?De ce  trebuie sa vad  aceleasi scursuri  care imi provoaca greata .Aceasi chestie  se repeta  iar si iar si iar.Parca sunt prinsa  intr-o bucla .
Nu se mai terminaaaaa!!!!Nu gasesc   o cale  de iesire!
Cum ziceam prea satula de scursurile orasului.Eu fac parte din oras,deci eu sunt o scursura?!
CACAAAT!!!!